Aceasta postare nu imi apartine, dar am primit-o nu demult si mi-a placut foarte mult..asa ca m-am gandit sa o public pe blogul meu, cu toate ca nu mai activez pe el.
  Mwah :*:*:**

                                                  Ultima ploaie...



                     O muzica lina, ce imi place, ce ma linisteste... si incep sa scriu. O poveste... un  vis real... un cosmar dulce... sau doar fragmente... doar ce imi mai amintesc. Acele amintiri ce imi ranesc si acum sufletul. In schimb imi amintesc foarte bine prima zi de dupa ... de dupa cea mai groaznica... cerul era intunecat si ploua cu stropi reci, eram ca un fulg in noroi. Nu inteleg cum de s-a ajuns aici. Stiu ca nici tu si nici eu nu ne doream asta. Au ramas doar doi oameni schimbati. Nu te mai recunosc, dar nici pe mine. Niciodata nu am stiut cu adevarat ce vrei... doar simple banuieli... lupte in zadar. Acum nu ma mai inteleg nici pe mine... mi-am dorit ceva si am obtinut altceva. Imi doream sa ajung printre stele si sa fiu libera... si am ajuns in centrul Pamantului, singura precum un claustrofob simt ca ma sufoc cand nu gasesc usa de iesire din acest banal.
                   Nu mai stiu ce vreau si doar din vina ta. Visele si sperantele de alta data acum s-au transformat in cuvinte reci si dure care ucid... nu stiu daca si pe tine, dar mie imi sfasie pana si ultima particica de viata din suflet. Nu mai esti tu sufletul cald si carismatic ce credeam ca imi va fi mereu aproape. Ne ranim reciproc si nu inteleg de ce. Imi doresc clipele de altadata vreau sa fim acei magneti ce se artag nu ce se resping.
                   Ne-am transformat in doi straini, nu te mai simt acea persoana ce facea parte din mine. Nu te mai recunosc... s-au poate nici nu te-am cunoscut cu adevarat niciodata... poate nu erai tu... poate aveai doar o masca... o masca desenata de mine... te-am desenat asa cum te voiam, asa cum te doream... transformat realitate in visele mele ... si credeam ca s-au implinit... atatea momente pe care doar le-am visat, nu le-am trait, atatea momente si atatea bucurii pentru care am multumit cerului...
                     Aveam totul alaturi de tine... in fiecare moment al zilei erai in gandul meu, ma gandeam la tine si fara sa imi dau seama... mi-ai invadat mintea, sufletul si corpul, ai luat tot din mine, te-am lasat pentru ca imi placea, imi placea la nebunie. Mi-ai spulberat fericirea, iar apoi toate visele, unul cate unul. Nu mi-a pasat construiam altele, continuam sa sper, sa doresc si sa iubesc... stiam ca am nevoie doar de o minune... doar cerul ma mai putea ajuta si tu... aveam nevoie de sufletul tau. Atatea momente interzise, indecente, contra principiilor mele, dadeam orice in schimbul unui moment de fericire, doar sa te simt aproape, sa cred ca esti doar al meu, sa iti simt caldura... doar EU.
                    Stiam ca nu e adevarat  visul meu dar preferam sa fiu fericita intr-o lume a iluziilor. Mii de compromisuri, toate in zadar. Stiam si ca un sfarsit va exista mai devreme sau mai tarziu.
In final mi-au mai ramas trei lucruri: o melodie ale carei tonuri rascolesc totul in mine, o "bucata de metal", dar nu cu o semnificatie oarecare si acea dimineata in doi.
     
                                                                                                      by T. Anchi